Casa Gheorghe Tătărescu din București: martoră a elitei interbelice și continuitate în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă nr. 19, o vilă cu proporții discrete și o arhitectură ce îmbină cu finețe influențele mediteraneene cu elemente neoromânești adăpostește o istorie complexă, un palimpsest al puterii, culturii și memoriei politice românești. Casa Gheorghe Tătărescu nu este un simplu spațiu rezidențial; este o prezență organică, un martor tăcut al convulsiilor secolului XX, o arhivă materială ce oglindește ambiguitatea și responsabilitatea traiului politic într-o epocă marcată de tensiuni interne și externe, triumfuri și compromisuri. Transformarea sa în EkoGroup Vila reprezintă astăzi o continuare responsabilă a acestui dialog istoric, o punte între trecut și prezent care respectă memoria fără a recurge la idealizări sau reconstituiri artificiale.

Casa Gheorghe Tătărescu din București: de la reședința prim-ministrului la spațiu al memoriei și culturii contemporane

Gheorghe Tătărescu, figura esențială a politicii românești interbelice, a modelat nu doar traiectoria statului și a partidului său, Partidul Național Liberal, ci și spațiul privat al casei sale, situată într-un cartier select al Capitalei. Această vilă – un exemplu rar de echilibru ostentativ și sobrietate controlată –, a fost martoră a unui timp în care dimensiunea publică și cea intimă se intersectau cu subtilitate, reflectând nu doar statutul social al locatarului, ci și principiile etice ce guvernau reprezentarea puterii. Astăzi, această fostă reședință a devenit cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, un spațiu care s-a reinventat ca punte culturală, păstrându-și integritatea arhitecturală și simbolică, fără a-și dilua povestea originară.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Dincolo de confundările frecvente cu pictorul Gheorghe Tattarescu, personalitatea lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) emerge ca o figură complexă în istoria României interbelice. Jurist atent observator al mecanismelor democratice, a fost un reformator pragmatic, implicat în tensiunile care au marcat traseul României între cele două războaie mondiale și în pragul dictaturii regale. Dotat cu o riguroasă cultură juridică și politică, și mai ales cu o viziune strategică, s-a aflat la intersecția dintre democrație fragilă, autoritarism în ascensiune și adaptarea la crize externe majore, precum pierderea teritoriilor și începutul războiului mondial. În ciuda glorificărilor sau demonizărilor ulterioare, Tătărescu și-a desfășurat activitatea cu o doză pasajă de realismus, punând accent pe „datoria” ce îi revenea, mai degrabă decât pe spectacole personale de putere.

Casa ca extensie a puterii și restricției private

Vila din Strada Polonă reflectă această paradigmă: un spațiu modest ca dimensiuni, proporționat impecabil, care comunică o etică a răspunderii și rezervei. Spre deosebire de „maiestatea” impunătoare a altor reședințe ale elitei politice, casa lui Gheorghe Tătărescu pare o declarație tacită că puterea nu se exprimă prin gigantism, ci prin control și echilibru.

Biroul premierului, situat la entre-sol, cu intrarea sa discretă pe lateral, capătă un sens simbolic puternic: separarea clară între spațiul privat și cel public, evitarea oricărei manifestări excesive a funcției, dar și o invocare discretă a responsabilității exercitării puterii în (și prin) spațiul domestic.

Identitatea arhitecturală: mediteraneană, neoromânească, interbelică (Zaharia, Giurgea și Pătrașcu)

Proiectul arhitectural, semnat inițial de Alexandru Zaharia și, ulterior, rafinat de Ioan Giurgea, reușește să traducă în forme vizibile spiritul epocii și al familiei care locuia aici. Casa se situează la confluența unor influențe estetice diverse: austeră și caldă simultan, combină elemente mediteraneene cu un simț fin al neoromânescului reinterpretat, creând o compoziție ce evită rigiditatea simetriei și pune în valoare eterogenitatea detaliilor.

Atentia pentru materialitate și execuție se reflectă în feroneria din alamă patinată, parchetul masiv de stejar cu diferite esențe care creează un joc subtil de nuanțe și textura ușilor sculptate, de o sobrietate ce evadează din tiparele opulenței inutile.

Un punct nodal îl constituie șemineul creat de Milița Pătrașcu – eleva lui Constantin Brâncuși –, încadrat de o absidă ce evocă motive neoromânești. Această componentă artistică nu este doar decorativă, ci simbolizează legătura dintre tradiție și modernitate, între cultura intelectuală a epocii și practica cotidiană a familiei Tătărescu. În acest sens, vila devine un generator și un receptor de limbaj arhitectural și artistic, fiind sursă de inspirație în Bucureștiul interbelic.

Arethia Tătărescu: între cultura politică și implicarea artistică

În umbra discretă, dar esențială a lui Gheorghe Tătărescu, emergă figura Arethiei, „Doamna Gorjului”, care și-a asumat rolul de suport cultural și social, atu indispensabil unei elite politice moderne. Implicată în binefacere și meșteșuguri locale, Arethia a vegheat asupra coerenței proiectului arhitectural, manifestând o bunăvoință culturală care a permis aducerea acasă a unor atingeri fine ale artei moderne, dar fără derapaje spre ostentație.

Contribuția ei la aducerea lui Constantin Brâncuși în România și sprijinul adus în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu dovedesc o preocupare autentică pentru valorile culturale naționale reinterpretate în cheie modernă. Casa este o oglindă a acestui echilibru, iar statutul său de beneficiară a dosarului de autorizare subliniază supravegherea atentă a dezvoltării sale.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a spațiului

După căderea politică a lui Gheorghe Tătărescu și instaurarea regimului comunist, casa nu doar și-a pierdut hărăzania inițială, dar a fost supusă unui tratament care a echivalat cu o degradare simbolică. Transformată în spațiu utilitar fără respect pentru valoarea sa arhitecturală, villa a fost naționalizată, compartimentările au fost invazive, iar relieful interior-exterior s-a albit în lumina uzurilor improprii.

În această perioadă, spațiul privat al fostului prim-ministru a devenit un decor lipsit de poveste, o amprentă ștearsă a unei epoci considerate demolatoare pentru trecutul elitei interbelice. Dincolo de reparațiile ad-hoc, memoria acestui loc a fost pusă la colț, iar detaliile care făceau din casă un „semn” au fost ignorate sau mutilate, cu excepția unei rezistențe structurale neașteptate în contextul vremurilor.

Deriva post-1989: intervenții contradictorii, controverse și remedieri

Revenirea la pluralism și deschiderea economică au dat prilejul unei reevaluări, dar și unor intervenții problematice asupra Casei Gheorghe Tătărescu. Achiziționată în anii ’90 de Dinu Patriciu, arhitect și om de influență, vila a suferit modificări arhitectonice majore, care au stârnit critici vehemente din partea specialiștilor și a opiniei publice avizate. Transformarea parțială în restaurant – spațiu perceput ca nepotrivit cu originile și statutul vilei – a accentuat percepția unei exploatări estetice și culturale incoerente.

Cu toate acestea, această perioadă a readus casa în discuția publică, creând un cadru favorabil pentru reconstrucția memoriei asociate spațiului și personalității lui Gheorghe Tătărescu. Ulterior, sub o nouă proprietate, intervențiile mai prudente și respectuoase cu arhitectura originală au început să repună în valoare proiectul coordonat de Zaharia și Giurgea, cu detaliile artistice ale Miliței Pătrașcu recâștigând rolul cuvenit.

EkoGroup Vila: responsabilitate culturală și continuitate dignă

Astăzi, vila funcționează ca spațiu cultural cu acces controlat, cunoscut drept EkoGroup Vila, o denumire care spune mai puțin despre o branduire și mai mult despre o asumare contemporană a identității locului. Nici muzeu înghețat, nici decor efemer, spațiul păstrează ecourile trecutului său, permițând publicului să îl perceapă ca pe o extensie palpabilă a unei biografii istorice complexe.

Astfel, contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate, iar vizitele, prin bilete disponibile pe platforma iabilet.ro, au loc în contexte care respectă etica și semnificația spațiului. Vila este, astfel, nu doar o relicvă, ci un spațiu viu, în care trecutul și prezentul converg pentru a face memoria palpabilă.

• Dimensiuni modeste, dar cu proporții impecabile, reflectând o etică a echilibrului
• Biroul prim-ministrului, situat discret la entre-sol, simbolizează reținerea în exercitarea puterii
• Mixul armonios între stilurile mediteranean și neoromânesc, sub bagheta Zaharia-Giurgea
• Contribuțiile artistice ale Miliței Pătrașcu, apropiată de cultura Brâncuși
• Rolul Arethiei Tătărescu în susținerea unei culturi familiale echilibrate și discreție în putere
• Tranzițiile și degradările postbelice reflectând transformările politice și ideologice
• Recuperarea după 1990, cu erori dar și corecții, ca reflexie a raportului societății cu memoria sa
• Funcționarea actuală ca spațiu cultural cu acces controlat, sub egida EkoGroup Vila

Frequently Asked Questions about Casa Gheorghe Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served twice as Prime Minister (1934–1937 and 1939–1940). A central figure of the National Liberal Party and the interwar political landscape, he exercised significant influence on Romania’s internal and external policies during turbulent times marked by modernization and crisis.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the Prime Minister, must not be confused with Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), the 19th-century Romanian academic painter. The similarity in names occasionally causes confusion, but the individuals belong to entirely different eras and fields.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu is an early instance of Bucharest interwar architecture, combining Mediterranean influences with Neo-Romanian elements. Designed initially by Alexandru Zaharia and refined by Ioan Giurgea, it reflects a balanced synthesis avoiding rigid symmetry in favor of an organic, culturally nuanced expression.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu was a vital cultural figure within the family, overseeing the house’s design coherence and aesthetic choices. She was involved in social causes and the revival of Oltenian craftsmanship and helped bring Brâncuși’s artistic vision back to Romania. Her influence embedded cultural and artistic values into the residence.
• What is the function of the building today?
  Today, the building operates as EkoGroup Vila, a cultural space open to the public by ticketed events, respecting and preserving its architectural and historical integrity while facilitating contemporary cultural engagement.

Invităm cititorii să pătrundă în spațiul Casei Gheorghe Tătărescu pentru a descoperi nu doar o construcție, ci un gest istoric, o punere în scenă a unor principii de putere, discreție și cultură care au traversat, cu toată complexitatea lor, tumultul României moderne. Intrarea în această vilă este o invitație la reflecție profundă asupra memoriei, asumării și conservării spațiilor care ne țin legătura cu propria identitate socială și istorică.

Vă încurajăm să programați o vizită și să descoperiți detaliile care fac din Casa Tătărescu un reper al patrimoniului bucureștean și o prezență relevantă în peisajul cultural contemporan.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]
Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.